Celebrul Munchhausen povestea,pentru cei carora le plac minciunile vanatoresti gogonate,cum pot fi prinsi usor iepurii iarna.Pe ger cumplit,se aseaza un felinar undeva pe camp.Vin iepurii la lumina,aproape,dar din cauza ei incep sa le curga lacrimile.Curg lacrimile siroi,se fac turturi pana la pamant: iepurii sunt imobilizati,incatusati de sloiurile de gheatza.Cititorul rade si,evident,nu crede asemenea bazaconie.
- Dar iata ca s-a intamplat aievea ceva ce transforma minciuna lui Munchhausen in exagereare numai.
Iarna,moina,ploaie,apoi indata ger aspru.Vanatorul care a vazut minunea-si el nu e dintre invataceii acelui baron mincinos-a iesit in dimineata urmatoare la iepuri,pe camp deschis.Pamantul era inghetzat sub polei gros.Iepurii sareau foarte departe,mult in afara bataii pustii.Nimic de facut!Intr-un loc cu spinarie,vanatorul parca zareste un iepure tupilat langa o tufa de maracini.Se aproapie,iepurele nu sare ca ceilalti.Se aproapie si mai mult si intradevar vede un iepure in culcus.Se agita,se framanta pe loc,dar nu sare.In sfarsit,ca dintr-o fortare mare, se rupe din culcus si pleaca in fuga mare.E dat peste cap.
Curios,vanatorul merge la culcusul cu pricina.Acolo gaseste smocuri intregi de blana prinse in gheatza si lipite de maracini.
Iepurele fusese,asadar,legat imobilizat in culcusul lui,prin de sloiurile de gheatza formate dupa ploaie.
